Dictionar

raclor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. racloir)

1. dispozitiv mobil pentru curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor.
2. lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, pentru așchiere; răzuitor.
 

strigil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. strigile, lat. strigilis)

1. (antichitate) raclor cu care romanii râcâiau murdăria de pe piele după întrecerile sportive sau în timpul băii.
2. canelură în formă de S, motiv decorativ folosit frecvent pe sarcofage.
 

tetraclormetan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétrachlormétan)

1. tetraclorură de carbon.