strigil
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. strigile, lat. strigilis)
Etimologie: (fr. strigile, lat. strigilis)
1. (antichitate) raclor cu care romanii râcâiau murdăria de pe piele după întrecerile sportive sau în timpul băii.
2. canelură în formă de S, motiv decorativ folosit frecvent pe sarcofage.