OK
X
recipisă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. récépissé, germ. Rezepisse)
1.
înscris
oficial,
autentic,
care
confirmă
primirea
unor
acte,
telegrame
etc.
warant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. warrant)
1.
recipisă,
titlu
de
proprietate
asupra
mărfurilor,
eliberat
de
antrepozitul
în
care
acestea
sunt
depuse,
servind
ca
hârtie
de
valoare,
transmisibilă
și
negociabilă,
și
la
obținerea
de
credit
în
condiții
de
gaj.