bombănire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. bombăni)
Etimologie: (v. bombăni)
1. faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală.
2. vorbire înceată și greu inteligibilă (prin care cineva își manifestă nemulțumirea).
3. (fig.) zgomot surd.
4. (înv.) bâzâit de albine.