Dictionar

bombănire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. bombăni)

1. faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală.
2. vorbire înceată și greu inteligibilă (prin care cineva își manifestă nemulțumirea).
3. (fig.) zgomot surd.
4. (înv.) bâzâit de albine.
 

bombănitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bombăni + (i)tor)

1. care bombănește.
 

bombănitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bombăni + -(i)tură)

1. bombănire.
2. (var.) bobăetură,
 

bombănitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bombăni + -(i)tură)

1. bombănire.
2. (var.) bobăetură,
 

bombănire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. bombăni)

1. faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală.
2. vorbire înceată și greu inteligibilă (prin care cineva își manifestă nemulțumirea).
3. (fig.) zgomot surd.
4. (înv.) bâzâit de albine.
 

bogonisi

Parte de vorbire:  vb. tr., intr. (învechit)  
Etimologie: (nesigură, cf. bolborosi)

1. a spune rugăciuni încet și nedeslușit; a bombăni, a bodogăni.