Dictionar

panzehru

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (tc. panzehir)

1. piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot; bezoar, egagropil.
2. (var.) padzerh, panțoher.
 

egagropil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égagropile)

1. depunere de păr, sub forma unui ghem, în stomacul animalelor care se ling; bezoar, (înv.) panzehru.