Dictionar

întreciocni

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (între- + ciocni)

1. a se lovi, a se izbi unul de altul.
2. (fig.) a se contrazice.
 

întreciocnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întreciocni)

1. ciocnire reciprocă; lovire unul de altul.
2. (fig.) contrazicere.