Dictionar

autoaprinde

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprinde)

1. a se aprinde spontan.
2. a se aprinde fără intervenția unei surse exterioare de căldură.
 

autoaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
2. (antonim) autostingere.
 

antipiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + piogen)

1. (substanță) care împiedică autoaprinderea cărbunilor.
 

paraflacără

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. paraflamme)

1. piesă metalică ce protejează tija pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere.