Dictionar

cacofonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cacofonismo)

1. noțiune care se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete; cacofonie.
2. (antonime) eufonism, eufonie.
 

cacofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)

1. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism.