cementație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cémentation)
Etimologie: (fr. cémentation)
1. cementare.
2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului.
3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.