OK
X
arhitectonicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (arhitectonic + -esc)
1.
care
aparține
arhitecturii;
arhitectonic.
2.
folosit
în
arhitectură;
arhitectonic.
arhitectonicește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (arhitectonic + -ește)
1.
din
punct
de
vedere
arhitectonic.
2.
conform
regulilor
arhitectonicii;
după
regulile
arhitecturii.
anfiladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enfilade)
1.
dispunere
pe
aceeași
dreaptă
a
unor
elemente
arhitectonice
de
același
fel.
2.
(mil.)
tragere
de
~
=
tragere
în
ținte
înșirate
perpendicular
sau
oblic
față
de
frontul
de
tragere.
arhitectonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. architectonique, lat. architectonicus)
1.
care
aparține
arhitecturii,
din
domeniul
arhitecturii;
folosit
în
arhitectură;
arhitectural,
(înv.)
arhitectonicesc.
butaforie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. butaforiia)
1.
obiecte
imitate
(sculpturi,
motive
arhitectonice,
copaci,
stânci
etc.),
confecționate
din
carton,
mase
plastice,
ipsos
etc.,
la
realizarea
decorurilor
în
teatru
și
cinematografie.
cistercieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cisterciens)
1.
s.
m.
pl.
ordin
de
călugări
benedictini
din
Franța,
din
sec.
XI,
care
au
jucat
un
rol
deosebit
în
colportarea
formelor
arhitectonice
ale
goticului
timpuriu,
suprimând
la
biserici
turnurile,
portalurile,
sculpturile
și
vitraliile
pictate.
2.
adj.
care
aparține
ordinului
cistercienilor
(I).
decorativitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décorativité)
1.
caracter
decorativ
al
unui
obiect
sau
al
unor
lucrări
arhitectonice;
calitate,
virtute
decorativă;
decorativism.
ionic, -ă 1
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. ionique, lat. ionicus)
1.
adj.
ordin
~
=
ordin
arhitectonic
cu
coloane
zvelte
și
capitelul
cu
două
volute
laterale.
2.
(despre
elemente
arhitectonice,
clădiri)
în
stil
ionic.
3.
(muz.)
mod
~
=
mod
melodic
a
cărui
scară
muzicală
coincide
cu
aceea
a
modului
major
natural.
4.
s.
m.
picior
de
vers
antic
format
din
două
silabe
lungi
și
două
scurte.
5.
ritmul
corespunzător.