Dictionar

perpendicular pe

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perpendicularis
2. FR perpendiculaire à
3. EN perpendicular to; anticlinal
4. DE senkrecht zu; senkrecht auf; lotrecht
5. RU перпендикулярно
6. HU merőleges, függőleges
 

perpendicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.
 

perpendicularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. perpendicularité)

1. însușirea unei drepte de a fi perpendiculară.
 

perpendicularmente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. perpendiculairement, it. perpendicolaremente)

1. în mod perpendicular; formând un unghi drept (cu o linie dreaptă, un plan, o linie de direcție); (înv.) perpendicularicește, (înv.) perpendiculărește.
2. (var.) perpendiculariamente.
 

acumbent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)

1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; așezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
 

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
 

anticlinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticlinal)

1. partea concavă a unei cute a scoarței terestre.
2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central.
 

aplanetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplanétisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă.
 

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi.