OK
X
anticlinal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anticlinal)
1.
partea
concavă
a
unei
cute
a
scoarței
terestre.
2.
(biol.)
plan
de
diviziune
celulară
perpendicular
pe
axul
central.
apofiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1.
proeminență
a
unui
os.
2.
umflătură
la
baza
unei
capsule.
3.
ramură
secundară
a
unei
roci
eruptive.
4.
mulură
concavă
care
marchează
legătura
dintre
fusul
unei
coloane
și
baza
ei.
cavet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cavet)
1.
mulură
concavă
cu
profil
în
sfert
de
cerc,
folosită
ca
legătură
între
două
listele.
cintru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cintre)
1.
partea
concavă
a
unei
bolți,
a
unui
arc;
cofraj
pentru
turnarea
acestora.
concavitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. concavité)
1.
starea
unui
corp
a
cărui
suprafață
formează
o
cavitate.
2.
partea
concavă,
partea
sferică
goală
a
unui
corp;
scobitură,
adâncitură.
3.
(antonim)
convexitate.
concă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. conque)
1.
mare
cochilie
concavă.
2.
(zool.)
gen
de
moluște
marine
fără
corp;
scoică
a
acestor
moluște.
3.
(muzică)
anumite
scoici
spiralate,
pe
care
unele
popoare
le
foloseau
drept
trâmbițe.
4.
(anat.)
cavitate
a
urechii,
la
baza
căreia
se
află
orificiul
extern
al
canalului
auditiv.
5.
(arhit.)
parte
circulară
care
încheie
nava
mare
a
unei
biserici.