profil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. profil, germ. Profil)

1. contur, aspect al feței cuiva privită dintr-o parte.
2. (fig.) aspect, portret. figură.
3. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc.
4. desen reprezentând o secțiune verticală a unui element de construcție, a scoarței terestre etc.
5. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituții etc.
6. specialitate, specific.
7. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.
8. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme.

contraprofil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contreprofil)

1. (constr.) profil simetric față de altul.

profil pierdut

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. profil perdu)

1. lucrare picturală sau fotografică care prezintă subiectul ușor întors înapoi, astfel încât să arate puțin mai mult din spatele capului decât din față.

profila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. profiler)

1. tr., refl. a (se) înfățișa în profil; a (se) reliefa, a (se) contura.
2. a face să iasă, a ieși în evidență.
3. a (se) specializa într-un anumit domeniu.
4. tr. a organiza într-un anumit fel (o instituție, o întreprindere etc.).
5. a lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime.
6. a fasona un obiect, un material pentru a-i da un anumit profil.

profilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profile)

1. bracteolă.

profilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prophylactique)

1. care apără organismul de boli; preventiv.

profilactic; preventiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prophylacticus
2. FR prophylactique
3. EN prophylactic
4. DE vorbeugend; prophylaktisch; vorhütend
5. RU профилaктический
6. HU profilaktikus, megelőző, óvó, védő

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

antiaritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiarythmique, lat. antiarythmic)

1. (medicament) profilactic sau curativ în aritmiile cardiace.

aspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.

bavură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavure)

1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.

bitematism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bitematismo, fr. bithématisme)

1. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample.