coca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.

cocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. corp al unei nave.
2. învelișul exterior al unui avion.
3. construcție în formă de bărci a hidroavioanelor.

coca-cola

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coca-cola)

1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conțin și stupefiante.

cocaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total.

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant.

cocainomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.

cocardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocarde)

1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră.

cocârți

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Marasmius scorodonius
2. FR marasme à odeur d’ail; champignon de l’ail
3. EN garlic marasmius
4. DE Knoblauchschwindling; Küchenschwindling
5. RU чесночный rриб; чесночник
6. HU barnatönkű fokhagymagomba, fokhagymaszagú szegfűgomba

carenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieșitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase.

coca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. coca)

1. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina.

cocaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïne)

1. alcaloid toxic din frunzele de coca sau obținut prin sinteză, ca anestezic total.

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant.

cocainomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocaïnomanie)

1. folosire abuzivă de cocaină.

cuplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couple)

1. pereche de două persoane de sex opus.
2. lucruri de același fel considerate împreună.
3. sistem de două forțe egale și de sensuri opuse.
4. piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau a fuzelajului.