OK
X
coeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cohésif)
1.
care
asigură
coeziunea,
unitatea
a
ceva;
care
leagă,
unește.
2.
constituit
din
părți
care
sunt
strâns,
logic
legate
între
ele;
coerent.
dezarticula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désarticuler)
1.
tr.
(med.;
despre
membre)
a
face
să
iasă
din
articulație.
2.
(chir.)
a
amputa
la
nivelul
unei
articulații.
3.
refl.
(despre
oase)
a
ieși
din
încheieturi.
4.
a-și
pierde
coeziunea,
a
se
dezmembra.
dezarticulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désarticulation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dezarticula
și
rezultatul
ei;
dezarticulare.
2.
acțiunea
de
a
face
un
os
să
iasă
din
articulație.
3.
acțiunea
de
a
separa,
de
a
desprinde
elementele
care
alcătuiesc
ceva;
operație
de
separare
a
cuvintelor,
a
silabelor
și
a
altor
sunete
ale
vorbirii.
4.
(prin
ext.)
faptul
de
a-și
pierde
coeziunea.
5.
(var.)
(înv.)
dezarticulațiune.
monolit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj.; II. s.m., s.n.
Etimologie: (fr. monolithe)
1.
I.
format
dintr-un
singur
bloc;
monolitic.
2.
care
are
omogenitatea,
coeziunea
unui
bloc
de
piatră;
(prin
ext.)
trainic,
solid.
3.
(fig.)
care
este
fără
nuanță,
rigid,
de
neclintit.
4.
II.
monument,
element
de
construcție
dintr-un
bloc
unic
de
piatră.
dezuni
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (cf. fr. désunir)
1.
a
se
desprinde
unul
de
altul
sau
dintr-un
tot;
a
separa
ceea
ce
era
unit.
2.
a-și
pierde
coeziunea
internă;
a
se
dezmembra;
a
se
destrăma.
3.
a
trăi
în
vrajbă;
a
se
vrăjmăși;
a
se
dușmăni.
4.
(var.)
(înv.)
a
(se)
desuni.
5.
(anton.)
a
(se)
uni.