Dictionar

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.
 

decan 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. decanus, germ. Dekan)

1. s. m. (ant.) decurion.
2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocați, care conducea baroul.
4. conducător, șef ecleziastic în biserica anglicană.
5. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care deține conducerea unei facultăți.
 

flamin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flamine, lat. flamen)

1. (la romani) preot care executa sacrificiile și conducea cultul divinităților principale.
 

kaiten

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. kaiten)

1. torpilă mare sau submarin de buzunar (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot sinucigaș, care o conducea până la țintă.
 

margraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Markgraf, fr. margrave)

1. principe feudal german care conducea o marcă4.
 

prefect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. praefectus)

1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.