OK
X
crispa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. crisper, lat. crispare)
1.
refl.
a
se
contracta
involuntar,
a
se
încleșta.
crispant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crispant)
1.
care
produce
tensiune
nervoasă,
care
enervează,
irită,
agasează;
care
depășește
o
anumită
limită.
crispare (1)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (crispa)
1.
acțiunea
de
a
se
crispa;
încleștare,
contractare,
crispație.
2.
contracție,
spasm
al
nervilor
sau
mușchilor.
3.
strângere
prin
care
anumite
lucruri
se
contractă
prin
încrețirea
suprafeței.
4.
imobilizare
într-o
anumită
stare
de
spirit.
5.
(antonime)
decrispare,
decontractare,
destindere.
crispare (2)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Krispeln)
1.
operație
prin
care
se
imprimă
pieilor
de
box
etc.
un
relief
caracteristic.
crispat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crispé)
1.
(despre
față,
degete
etc.)
contractat,
încleștat;
(despre
oameni)
cu
fața,
cu
degetele
etc.
contractate.
crispație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. crispation)
1.
acțiunea
de
a
se
crispa;
încleștare,
contractare,
crispare.
2.
contractare
în
mod
involuntar
a
mușchilor,
a
nervilor,
a
feței
etc.
3.
strângere
care
scade
suprafața
unui
obiect
prin
încrețirea
acestuia.
4.
imobilizare
într-o
anumită
stare
de
spirit.
5.
(var.)
(înv.)
crispațiune.
6.
(antonime)
decrispare,
decontractare,
destindere.
decrispa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. décrisper)
1.
a
face
(o
situație)
mai
puțin
încordată;
a
deconecta.
2.
a
decontracta
mușchii,
fața
etc.
3.
(antonim)
a
(se)
crispa.
contorsiona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contorsionner)
1.
tr.,
refl.
a
face
contorsiuni,
crispații.
(fig.)
atitudine
forțată,
mișcări
dezordonate.
crispare (1)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (crispa)
1.
acțiunea
de
a
se
crispa;
încleștare,
contractare,
crispație.
2.
contracție,
spasm
al
nervilor
sau
mușchilor.
3.
strângere
prin
care
anumite
lucruri
se
contractă
prin
încrețirea
suprafeței.
4.
imobilizare
într-o
anumită
stare
de
spirit.
5.
(antonime)
decrispare,
decontractare,
destindere.
crispație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. crispation)
1.
acțiunea
de
a
se
crispa;
încleștare,
contractare,
crispare.
2.
contractare
în
mod
involuntar
a
mușchilor,
a
nervilor,
a
feței
etc.
3.
strângere
care
scade
suprafața
unui
obiect
prin
încrețirea
acestuia.
4.
imobilizare
într-o
anumită
stare
de
spirit.
5.
(var.)
(înv.)
crispațiune.
6.
(antonime)
decrispare,
decontractare,
destindere.
decorseta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (de1- + corset)
1.
a
elibera
dintr-un
cadru
rigid;
a
relaxa,
a
decrispa.
decrispa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. décrisper)
1.
a
face
(o
situație)
mai
puțin
încordată;
a
deconecta.
2.
a
decontracta
mușchii,
fața
etc.
3.
(antonim)
a
(se)
crispa.
descompune
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. décomposer)
1.
tr.
a
(se)
desface
în
elementele
componente,
a
(se)
dezmembra.
2.
refl.
(despre
substanțe
organice)
a
se
strica,
a
se
altera.
3.
(fig.)
a
se
destrăma.
4.
(fig.)
a
decădea
moral;
a-și
deforma
caracterul,
înfățișarea;
(despre
față)
a
se
crispa.