efor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphore, gr. ephoros)

1. (în Spania antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control.
2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2).

exarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.
3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.

excelență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excellence, lat. excellentia)

1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent.
3. prin ~ = în mod deosebit.

ilustrisim

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. illustrissimo, fr. illustrissime)

1. care este foarte ilustru; prealuminat, preailustru.
2. folosit ca termen de adresare pentru anumiți demnitari, în special ecleziastici.

lord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. lord)

1. (în Anglia) mare proprietar funciar, în evul mediu.
2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu.
3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului.
4. titlu al unor înalți demnitari englezi.

pectoral, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.n.  
Etimologie: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.
2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.
3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.
4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.
5. cruce ~ă = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.
6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).
7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).
8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.
9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.
10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.