Dictionar

 

derivațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivationnel)

1. referitor la derivarea cuvintelor.
 

derivativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)

1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.
 
 

amidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidine)

1. denumire generică a compușilor derivați din amide.
 

aminozaharuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amino-sucres)

1. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale.