escaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (escalada)

1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă.
2. acțiunea de a urca pe ceva (munte, vârf etc.); ascensiune a unui loc înalt și abrupt.
3. trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt.
4. (înv.) asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor.
5. (fig.) o strategie de urcare pe „scara” măsurilor militare sau diplomatice din ce în ce mai serioase.
6. (fig.) extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; (prin ext.) intensificare.
7. (antonim) dezescaladare.

descaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. de-escalation)

1. reducere (a taxei de scont).
2. (microeconomie) clauză de ~ = articol dintr-un contract care stabilește o scădere a prețului dacă există o scădere a anumitor costuri; este contrară unei clauze de escaladare.

dezescaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dez- + escaladare, cf. fr. désescalade)

1. (alpinism) tehnică de coborâre constând în sprijinirea de perete cu picioarele și mâinile.
2. revenire la calm după o escaladare, în domeniul militar, diplomatic, social etc.
3. (fig.) schimbare de direcție a unei acțiuni, a unui rezultat, constând în retragere, oprirea creșterii etc.
4. (antonim) escaladare.

descaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. de-escalation)

1. reducere (a taxei de scont).
2. (microeconomie) clauză de ~ = articol dintr-un contract care stabilește o scădere a prețului dacă există o scădere a anumitor costuri; este contrară unei clauze de escaladare.

escaladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escalade)

1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.

ramonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramonage)

1. (alp.) escaladare prin interiorul unei formații stâncoase.

escaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (escalada)

1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă.
2. acțiunea de a urca pe ceva (munte, vârf etc.); ascensiune a unui loc înalt și abrupt.
3. trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt.
4. (înv.) asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor.
5. (fig.) o strategie de urcare pe „scara” măsurilor militare sau diplomatice din ce în ce mai serioase.
6. (fig.) extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; (prin ext.) intensificare.
7. (antonim) dezescaladare.

dezescaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dez- + escaladare, cf. fr. désescalade)

1. (alpinism) tehnică de coborâre constând în sprijinirea de perete cu picioarele și mâinile.
2. revenire la calm după o escaladare, în domeniul militar, diplomatic, social etc.
3. (fig.) schimbare de direcție a unei acțiuni, a unui rezultat, constând în retragere, oprirea creșterii etc.
4. (antonim) escaladare.

escaladat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (escalada)

1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladare.
2. (prin ext.) intensificare.