etanșeitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étanchéité)

1. calitatea a ceea ce este etanș.

etanșeiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. étancher)

1. a face etanș un recipient, o cameră et cetera; a închide ermetic interstițiile; a etanșa.

etanșeizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (etanșeiza)

1. acțiunea de a etanșa un corp și rezultatul acestei acțiuni; închidere ermetică, etanșare.

cabină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabine)

1. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc.
2. ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului.

cheson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caisson)

1. vehicul cu două roți, compartimentat, în trecut pentru transportul muniției (de artilerie).
2. fiecare dintre încăperile etanșe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie.
3. dulap pentru ținerea proviziilor și a ustensilelor pe bordul unei nave.
4. construcție de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate.
5. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistență la planșee și acoperișuri.
6. (arhit.) casetă (4).

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.

ermetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hérmétique)

1. care astupă, etanșează perfect.
2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil.
3. referitor la alchimie.
4. ezoteric.

etanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. étancher)

1. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza.

etanșor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étancheur)

1. ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea.