Dictionar

extremist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. extrémiste)

1. I. care ține de extremism.
2. care depășește limitele normale, moderate.
3. care este în favoarea ideilor, a soluțiilor extreme.
4. II. adept al extremismului.
5. persoană care susține, proferează idei extreme.
6. (antonime) moderantist, moderat.
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

centrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. centriste, rus. ţentrist)

1. I. care aparține centrismului, privitor la centrism.
2. referitor la gândirea politică a celor care nu sunt nici de stânga, nici de dreapta.
3. II. adept al centrismului, persoană care dorește să nu fie nici de stânga, nici de dreapta pe eșichierul politic.
4. (antonim) extremist.
 

ciunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (-ciune + -ism)

1. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism.
 

fundamentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondamentaliste)

1. I. care se referă la fundamentalism.
2. referitor la fundamente, la revenirea la elementele de bază.
3. (protestantism) care apără o interpretare literală a textelor sacre.
4. II. adept al fundamentalismului.
5. cel care reduce religia la interpretarea strictă a textelor de bază sau originale.
6. extremist de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatic.
 

integrism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. intégrisme)

1. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiții.
2. (religie) doctrină care susține menținerea și integritatea tradiției religioase.
3. (prin ext.) se referă la orice mișcare care reclamă revenirea la elementele de bază.
4. voința de a aplica o doctrină în întregime și fără a o pune la îndoială vreodată.
5. (expr.) ~ musulman = mișcare extremistă care urmărește impunerea în societate, prin orice mijloace, a principiilor formale ale islamismului; fundamentalism islamic.
 

moderantist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. modérantiste)

1. I. care susține moderantismul (atitudine moderată în politică).
2. care se referă la moderantism.
3. II. adept al moderantismului; moderat.
4. (antonim) extremist.