Dictionar

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
 

angulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amer. angulation)

1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
 

atelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelle)

1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.
 

coaptație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coaptation)

1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.
 

contențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contention, lat. contentio)

1. dezbatere
2. ceartă, dispută.
3. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului.
4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
5. procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale.
 

crepitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépitation)

1. trosnitură produsă de ciocnirea extremitățile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.