tijetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tigette)

1. (arhit.) partea din capul unei coloane corintiene, ornată cu frunze, din care pornesc volutele.

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

cauliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cauliforme)

1. în formă de tulpină; care are forma unei tije.

medular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médullaire, lat. medullaris)

1. referitor la măduva spinării sau a oaselor.
2. canal ~ = canal axial al oaselor lungi sau din interiorul coloanei vertebrale, plin cu măduvă; partea centrală a tijei dicotiledonatelor.
3. cu aspect, de natura măduvei; referitor la măduva lemnului.

papiriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. papyriforme)

1. (despre o coloană egipteană) formată dintr-un fascicul de tije asemănătoare tijelor de papirus.
2. (despre motive decorative) asemănător cu floarea de papirus.

rozetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rosette)

1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc.
2. placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei.
3. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică.
4. ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore.
5. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal.

tachet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. taquet)

1. (mar.) suport în formă de T pe o navă, de care se leagă parâmele și saulele.
2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei.
3. element la îmbinarea a două piese cu rolul de a mări suprafața de transmitere a forțelor.
4. (mine) opritor pe care se așază colivia în stație la rampă și care se îndepărtează în timpul mersului coliviei.