OK
X
ambroșaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. embrochage)
1.
procedeu
de
imobilizare
în
caz
de
fracturi
prin
introducerea
unei
tije
metalice
în
cavitatea
medulară
a
fragmentelor
fracturate.
broșaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brochage)
1.
poziție
de
suprapunere
a
unor
piese
heraldice.
2.
mod
de
imobilizare
a
unei
fracturi
cu
o
broșă
(3).
broșă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. broche)
1.
bijuterie
pe
care
femeile
o
poartă,
prinsă
într-un
ac,
la
rochie
etc.
2.
unealtă
cu
care
se
fac
găuri
în
formele
de
turnătorie
pentru
evacuarea
gazelor
rezultate
de
la
turnare.
3.
schelet
cilindric
de
metal
al
unui
miez
de
turnătorie.
4.
tijă
în
ortopedie
pentru
imobilizarea
fracturilor.
5.
unealtă
folosită
la
mașina
de
broșat.
calus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calus, lat. callum, îngropare)
1.
țesut
osos
nou
care
sudează
capetele
rezultate
din
fractura
unui
os.
2.
~
vicios
=
sudare
defectuoasă
a
unei
fracturi.
3.
țesut
vegetal
de
cicatrizare
a
organelor
rănite.
capelină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capeline, it. cappellina)
1.
coif
de
fier
în
evul
mediu
care
acoperea
și
ceafa,
purtat
de
pedestrași.
2.
bandaj
circular
pentru
imobilizarea
fracturilor,
ancorarea
aparatelor
și
protezelor
chirurgicale.
3.
pălărie
de
damă
cu
boruri
foarte
largi.
cominutiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. comminutif)
1.
(despre
fracturi)
care
prezintă
numeroase
fragmente.
2.
(med.)
care
este
în
multe
bucăți
(mai
ales
pentru
un
os).