OK
X
foaier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. foyer)
1.
sală
a
unui
teatru
unde
se
reunesc
actorii.
2.
încăpere
destinată
spectatorilor
în
pauzele
dintre
acte.
foarte asemănător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
persimilis
2.
FR
très
semblable
3.
EN
very
like
4.
DE
sehr
ähnlich
5.
RU
очень
похожий
6.
HU
nagyon
hasonló
foarte lat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
perlatus
2.
FR
très
large
3.
EN
very
board
4.
DE
sehr
breit
5.
RU
очень
широкий
6.
HU
nagyon
széles
foarte lung
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
perlongus
2.
FR
très
long
3.
EN
very
long
4.
DE
sehr
lang
5.
RU
очень
длинный
6.
HU
nagyon
hosszú
foarte mare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
permagnus
2.
FR
très
grand
3.
EN
very
large
4.
DE
sehr
groß;
überaus
groß
5.
RU
очень
крупный
6.
HU
nagyon
nagy
foarte mic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
pusillus;
minutus;
parvulus;
perpusillus;
minutissimus
2.
FR
très
petit;
mince;
minuscule;
chétif
3.
EN
very
small;
perpussilous;
minute
4.
DE
sehr
klein;
winzig
5.
RU
очень
мaленький;
крохотный;
крошечный;
очень
мaлый
6.
HU
nagyon
kicsi
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatiză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abattis)
1.
(mil.)
obstacol
artificial
format
din
copaci
tăiați;
baraj
realizat
din
copaci
culcați
cu
vârful
spre
inamic.
abcede
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1.
a
(se)
transforma
în
abces;
a
supura.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).