foaier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foyer)

1. sală a unui teatru unde se reunesc actorii.
2. încăpere destinată spectatorilor în pauzele dintre acte.

foarte asemănător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT persimilis
2. FR très semblable
3. EN very like
4. DE sehr ähnlich
5. RU очень похожий
6. HU nagyon hasonló

foarte lat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perlatus
2. FR très large
3. EN very board
4. DE sehr breit
5. RU очень широкий
6. HU nagyon széles

foarte lung

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perlongus
2. FR très long
3. EN very long
4. DE sehr lang
5. RU очень длинный
6. HU nagyon hosszú

foarte mare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT permagnus
2. FR très grand
3. EN very large
4. DE sehr groß; überaus groß
5. RU очень крупный
6. HU nagyon nagy

foarte mic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pusillus; minutus; parvulus; perpusillus; minutissimus
2. FR très petit; mince; minuscule; chétif
3. EN very small; perpussilous; minute
4. DE sehr klein; winzig
5. RU очень мaленький; крохотный; крошечный; очень мaлый
6. HU nagyon kicsi

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).