Dictionar

golire; evacuare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT evacuatio
2. FR vidage
3. EN discharge; emptying
4. DE Entleerung
5. RU опорожнение
6. HU kiürítés, kiüresítés; eltávolítás, levezetés
 

rostogolire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rostogoli)

1. acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit.
2. cădere, înaintare, învârtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși.
3. ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc.
4. mișcare continuă a valurilor unei ape.
 

-CENOZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -cénose, cf. gr. kenosis „golire, descărcare”)

1. „golire, evacuare, descărcare”.
 

centroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza.
 

deferlaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déferlage)

1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
 

degringoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégringolade)

1. prăbușire, rostogolire.
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
 

granula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. granuler)

1. a transforma în granule un material dur sau pulverulent.
2. a presa nutrețuri combinate în prezența aburului, apei sau a melasei, în vederea obținerii unui produs sub formă de granule.
3. a reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucăți sferoidale sau cilindrice.
 

micțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. miction, lat. mictio)

1. acțiunea de a urina, eliminarea urinei prin golirea vezicii urinare; urinare.