acalmie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. accalmie)
Etimologie: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.