identificație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. identification)
Etimologie: (fr. identification)
1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.
2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.
3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.
4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.
5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.
6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.
7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.