magnetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. magnétophone)

1. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică.

minimagnetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + magnetofon)

1. magnetofon mic, portabil; minifon.

videomagnetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (video1- + magnetofon)

1. aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete.

acustomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akustomat)

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea și oprirea automată a unui magnetofon.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

cap 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. head)

1. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice.

casetofon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (casetă + /magneto/fon)

1. aparat pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul benzilor magnetice introduse în casete; magnetofon cu casete.

deck

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. deck)

1. magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere.

filmfonograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. film phonographe)

1. magnetofon cu care se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică montate în sincron ale unui film.