ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.

expune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. exponere)

1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.
2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.
3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.
4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.
5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.

intrepid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrépide, lat. intrepidus)

1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
3. (var.) (înv.) întrepid.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.

mizerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. miseria, fr. misère)

1. stare de sărăcie extremă.
2. aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns.
3. (pl.) lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane.

tragic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tragique, lat. tragicus)

1. adj. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie.
2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest.
3. (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal.
4. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase.
5. a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată.
6. s. m. autor de tragedii.

neajuns

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + ajuns)

1. greutate, dificultate, neplăcere, necaz.
2. lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj.
3. a-i face cuiva ~uri = a-i cauza neplăceri, a-l șicana.
4. (înv. și reg.) neagiuns.