plagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plagier)

1. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia.

plagiar

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. plagiaire, germ. Plagiar)

1. persoană care își însușește ceea ce a furat din lucrările altora; persoană care plagiază; plagiator.

plagiat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plagiat)

1. plagiere.
2. lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală.

plagiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (plagia + -tor)

1. cel care plagiază.
2. persoană vinovată de plagiat.
3. (înv.) plagiar.

centon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centon)

1. lucrare în versuri sau în proză din fragmente de la diferiți autori.
2. lucrare, operă fără originalitate; plagiat.

compilator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f., s.n.  
Etimologie: (fr. compilateur, lat. compilator)

1. s.m.f. persoană care compilează date din diverse surse pentru a face o lucrare nouă.
2. (peior.) autor care împrumută de la alții; plagiator.
3. s.n. (inform.) program folosit pentru a transforma sursele de limbaj de nivel înalt într-un program executabil în codul mașinii.

copia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. copier)

1. tr. a reproduce un text, o operă de artă etc.
2. a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia.
3. (peior.) a imita servil pe cineva.
4. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
5. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.

copiat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (copia)

1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.

forban

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forban)

1. pirat, corsar; om care nu respectă nici o lege.
2. ~ literar = plagiator.

plagiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (plagia + -tor)

1. cel care plagiază.
2. persoană vinovată de plagiat.
3. (înv.) plagiar.