psihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychose)

1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient.
2. obsesie, idee fixă.

alopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopsychose)

1. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.

farmacopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pharmacopsychosis)

1. psihoză produsă de diferite substanțe toxice (droguri).

geriopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. geriopsychosis)

1. psihoză cu debut în perioada senescenței.

metempsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métempsycose)

1. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație.

prepsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prépsychose)

1. ansamblu de stări psihopatologice care lasă să se întrevadă o evoluție psihotică ulterioară.

alopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopsychose)

1. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.

ciclostenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclosthénie)

1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin ușoare stări de astenie periodice.

druidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. druidisme)

1. religia druizilor, care propovăduia credința în nemurirea sufletului și în metempsihoză, susținând că oamenii descind din zeul morții și că lumea va sfârși prin foc și apă.

farmacopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pharmacopsychosis)

1. psihoză produsă de diferite substanțe toxice (droguri).

geriopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. geriopsychosis)

1. psihoză cu debut în perioada senescenței.

obsidional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)

1. (ant.) referitor la asediul unui oraș, de asediu.
2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.
3. (despre boli infecțioase) care survin în cursul războiului de tranșee.
4. (ant.) coroană ~ă = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.
5. (ist.) monedă ~ă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.
6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.
7. (psih., sociol.) febră ~ă = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.