terță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. terza)

1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treaptă dată.
2. (la unele jocuri de cărți) serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă.
3. a treia poziție, de apărare la scrimă.
4. (fam.) a fi în ~ (cu cineva) = a flirta.

terțarola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. terzerolare)

1. (mar.) a reduce, prin înfășurare, suprafața unei vele pe timp de furtună sau când vântul se intensifică prea tare.

terțarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. terzaruola)

1. (mar.) velă mică de mărimea a treia; porțiunea dintr-o velă care poate fi strânsă prin înfășurare.

decimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. decima)

1. 1.. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terță peste octavă).
2. strofă de zece versuri.

subcontract

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. subcontract)

1. contract secundar încheiat între una dintre persoanele contractului principal și o terță persoană

tricord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tricorde)

1. (muz.) scară diatonică din trei trepte, cu un interval de terță sau de cvartă.