OK
X
decimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. decima)
1.
1..
(muz.)
interval
de
zece
trepte
într-o
gamă
diatonică
(o
terță
peste
octavă).
2.
strofă
de
zece
versuri.
decima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décimer, lat. decimare)
1.
(la
romani
și
în
evul
mediu)
a
pedepsi
o
unitate
militară
executând
câte
unul
din
zece
soldați,
prin
tragere
la
sorți.
2.
a
ucide,
a
omorî
în
număr
mare;
a
extermina,
a
masacra.
cuartadecimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. quarta decima)
1.
(muz.)
interval
de
14
trepte;
a
paisprezecea
treaptă
de
la
un
interval
dat.
2.
(var.)
cvartadecimă.
cvartadecimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. quarta decima)
1.
(muz.)
interval
de
14
trepte
(o
septimă
peste
octavă).
2.
(var.)
cuartadecimă.
cvintadecimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. quinta decima)
1.
(muz.)
interval
de
15
trepte
(două
octave).
decimal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décimal)
1.
adj.
zecimal.
2.
s.
n.
basculă
(1)
cu
greutăți,
etalon
de
zece
ori
mai
mici.
decimalist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (decimal + -ist)
1.
partizan
al
sistemului
decimal.
decimaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. décimaliser)
1.
a
reduce
mărimile
la
sistemul
decimal;
a
introduce
sistemul
decimal.
cuartadecimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. quarta decima)
1.
(muz.)
interval
de
14
trepte;
a
paisprezecea
treaptă
de
la
un
interval
dat.
2.
(var.)
cvartadecimă.
cvartadecimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. quarta decima)
1.
(muz.)
interval
de
14
trepte
(o
septimă
peste
octavă).
2.
(var.)
cuartadecimă.
decimalist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (decimal + -ist)
1.
partizan
al
sistemului
decimal.
decimaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. décimaliser)
1.
a
reduce
mărimile
la
sistemul
decimal;
a
introduce
sistemul
decimal.
decimație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décimation, lat. decimatio)
1.
(istorie
militară)
faptul
de
a
decima,
de
a
ucide
un
soldat
din
zece,
prin
tragere
la
sorți,
în
unitățile
care
au
refuzat
lupta;
decimare,
decimat.
2.
(prin
ext.)
acțiunea
de
ucidere
în
masă;
decimare,
decimat.
3.
strângere
a
decimei;
(înv.,
pop.)
decimărit.
4.
(var.)
(înv.)
decimațiune.
dijmui
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (dijmă + -ui)
1.
a
lua
dijma,
a
face
să
plătească
dijmă;
a
zeciui.
2.
a
lua
pe
nedrept,
a
sustrage,
a
fura.
3.
(fam.)
a-și
face
în
mod
abuziv
parte
din
ceva.
4.
(fig.)
(cu
referire
la
epidemie)
a
decima.