Dictionar

descifra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déchiffrer)

1. a reda în limbaj clar un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificația a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.
2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.
3. (fig.) a înțelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).
 

descifrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. déchiffrable)

1. care poate fi descifrat (ușor).
 

descifrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. descifrator)

1. aparat pentru ascultarea unor porțiuni dintr-o fonogramă.
2. decodificator de adrese.
 

criptanaliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptanalyse)

1. descifrare a mesajelor cifrate cărora nu li se cunoaște codul.
 

criptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptique, engl. cryptic)

1. adj. ascuns, secret; greu accesibil.
2. limbaj ~ = limbaj secret, obscur, greu de descifrat.
3. care prezintă ascunzători, focare de microbi.
4. s. f. caracter criptic.
 

criptograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptographe)

1. s. m. specialist în criptografie (1).
2. s. n. mașină de cifrat și descifrat.
 

criptologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptologie)

1. disciplină a istoriei care studiază scrierile secrete, procedeele de cifrare și de descifrare a mesajelor cifrate.
 

decifraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déchiffrage)

1. acțiunea de a descifra (note muzicale).
 

decoda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. décoder)

1. a descifra un mesaj transmis pe baza unui cod; a decodifica.
2. a descoperi cheia de codare a unui text pentru a-l face comprehensibil.
3. (prin ext.) a înțelege sensul unei afirmații, intenția acesteia; a pătrunde.
4. (anton.) a coda, a codifica.