OK
X
simetrie
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
symmetria
2.
FR
symétrie
3.
EN
symmetry
4.
DE
Symmetrie;
Gleichmäßigkeit
5.
RU
симметрия
6.
HU
szimmetria,
részarányosság
simetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. symétrie, lat., gr. symmetria)
1.
dispunere
a
unor
părți
identice
într-un
mod
asemănător
într-un
ansamblu,
într-un
tot.
2.
armonie,
îmbinare
armonioasă
rezultată
din
anumite
combinații
regulate
și
bine
proporționate.
3.
(mat.)
proprietate
a
unei
figuri
în
raport
cu
un
punct,
cu
o
dreaptă
sau
cu
un
plan
de
a
avea
puncte
care
să
corespundă
două
câte
două.
4.
proprietate
a
două
figuri
de
a
se
suprapune
exact.
antisimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antisymétrie)
1.
însușirea
unui
sistem
fizic,
a
unei
funcții
matematice
de
a
fi
antisimetric(ă).
asimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asymétrie, gr. asymmetria)
1.
lipsă
de
simetrie;
disimetrie.
densimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. densimétrie)
1.
tehnica
măsurării
densității
substanțelor
(a
lichidelor).
disimetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dyssymétrie)
1.
absența
de
simetrie
sau
de
proporție;
asimetrie.
2.
(antonim)
simetrie.
plesimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plessimétrie)
1.
folosirea
plesimetrului.
polisimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. polysysmétrie)
1.
simetrie
multilaterală,
cu
mai
multe
plane.
abducție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)
1.
mișcare
de
îndepărtare
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
a
corpului;
(înv.)
abducțiune.
2.
(antonime)
aducție,
(înv.)
aducțiune.
actinomorf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actinomorphe)
1.
(despre
flori)
cu
simetrie
radială;
radial
simetric.
2.
în
formă
de
raze.
3.
polisimetric;
cu
simetrie
multilaterală;
divizibil
în
două
sau
mai
multe
planuri
de
simetrie.
actinozoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinozoaires)
1.
pl.
clasă
de
celenterate
marine
cu
simetrie
radială.
acumbent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. acumbent, lat. accumbens)
1.
(bot.)
situat
de-a
lungul
sau
alături
de
un
alt
organ;
așezat
perpendicular
pe
planul
de
simetrie
al
cotiledoanelor.
aducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)
1.
mișcare
de
apropiere
a
unui
membru
de
planul
de
simetrie
al
corpului.
2.
dirijare
a
apelor
către
locul
de
distribuire.
antisimetric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antisymétrique)
1.
opus
simetriei.
2.
(despre
sisteme
fizice)
care,
printr-o
transformare
simetrică
față
de
un
centru
de
simetrie,
capătă
proprietăți
opuse
celor
inițiale.
3.
(mat.;
despre
funcții)
care
își
schimbă
semnul
prin
permutarea
variabilelor.