atotștiutor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (atot- + știutor, după fr. omniscient)
Etimologie: (atot- + știutor, după fr. omniscient)
1. care știe tot; care știe foarte mult; omniscient.
2. (var.) atoateștiutor, (înv.) atotștiitor, (înv.) atotștiutoriu.