Dictionar

calomniator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. calomniateur)

1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.
 

calomnios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calomnieux)

1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
 

detractor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détracteur, lat. detractor)

1. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator.
 

infamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. infamatore)

1. defăimător, calomniator.