chibzuială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (chibzui + -eală)

1. faptul de a (se) chibzui; judecată cumpănită.
2. (loc. adv. și adj.) cu ~ = (în mod) chibzuit, bine gândit.
3. (loc. adv. și adj.) fără ~ = (în mod) necugetat.
4. (loc. adverb.) a fi de bună ~ = a fi cumpănit, a avea o judecată dreaptă.
5. (loc. verb.) a sta la ~ = a chibzui; a sta pe gânduri, a șovăi.

nechibzuială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + chibzuială)

1. lipsă de chibzuială, de judecată cumpănită.

nechibzuială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + chibzuială)

1. lipsă de chibzuială, de judecată cumpănită.