Dictionar

efervescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effervescent, lat. effervescens)

1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice.
2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor.
 

efervescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effervescence)

1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice.
2. (fig.) agitație, frământare, fierbere.
 

combustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combustion, lat. combustio)

1. ardere.
2. (fig.) efervescență, tumult.
 

defervescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défervescence)

1. diminuare sau dispariție a febrei, anunțând convalescența.
2. diminuare a efervescenței într-o reacție chimică.
 

ebuliție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ébullition, lat. ebullitio)

1. fierbere.
2. (fig.) agitație, efervescență.