Dictionar

fluctuație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluctuation, lat. fluctuatio)

1. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară, față de o anumită stare, de un anumit reper.
2. fluctuare; oscilație, schimbare.
 

oscilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oscillation, lat. oscillatio)

1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru.
2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic.
3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație.