carotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carottage)

1. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute.

histerezis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hystérésis, gr. hysteresis)

1. fenomen ireversibil potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unei substanțe depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină.

magnetometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétométrie)

1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice.
2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru.
3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice.

metrologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métrologie)

1. ramură a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice.
2. totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc.

oscilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oscillation, lat. oscillatio)

1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru.
2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic.
3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație.

relativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. relativité)

1. faptul de a fi relativ; relativism.
2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate.
3. teoria ~ății = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid.