Dictionar

haimanalâc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (haimana + -lâc)

1. faptul de a hoinări; hoinăreală, vagabondaj.
 

bulevardist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bulevard + -ist)

1. om plimbăreț, care bate toată ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier.
 

craun

Parte de vorbire:  adv. (reg.)  
Etimologie: (nec.)

1. (numai în expr.) a umbla ~ = a umbla fără rost, haimana.
* pronunțat monosilabic.
 

golancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (golan + -că)

1. (depr.) femeie de nimic, haimana, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util.
2. (depr.) femeie foarte săracă.
3. (reg.) fată fără zestre.