Dictionar

paralizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paralysant)

1. care paralizează.
2. (fig.) care face să înceteze, care stânjenește.
 

paralizant; amorțitor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT torpens; torpescens
2. FR paralysant
3. EN torpescent, paralysing
4. DE lähmend; erstauend
5. RU пaрaлитический
6. HU bénító; dermesztő, zsibbasztó
 

curara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curare)

1. otravă vegetală cu acțiune paralizantă, folosită ca anestezic și în numeroase curarizante de sinteză.
 

curarizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curarisant)

1. (substanță) cu efect paralizant, comparabil cu al curarei.
 

hipnotoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnotoxine)

1. toxină paralizantă secretată de tentaculele celenteratelor.