Dictionar

scuipătoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scuipa + -ătoare)

1. vas special (mic) în care se scuipă; (reg.) stupitoare.
 

flegmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flegme, lat., gr. phlegma)

1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos.
2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil.
 

spută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. sputum, it. sputo)

1. jet de salivă și alte substanțe (mucus, flegmă, sânge etc.) expulzate din gură; expectorație, scuipat.
 

expulzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expulsable)

1. care poate fi expulzat.
2. care poate fi scuipat, eliminat.
3. care poate fi izgonit din țară, exilat.
4. (antonim) inexpulzabil.