murare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. mura)
Etimologie: (vb. mura)
1. acțiunea de a (se) mura și rezultatul ei.
2. punere în saramură sau într-o soluție de oțet a legumelor sau rar, a fructelor, în scopul fermentării, acririi și conservării acestora; murat.
3. conservare a peștelui și a cărnii prin punerea acestora într-o soluție de apă cu sare; murat.
4. însilozare a plantelor furajere; ansilaj.