Dictionar

acuză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. accusa)

1. faptul prin care se atribuie cuiva o culpă; învinuire, acuzare.
 

contraacuzație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contré-accusation)

1. învinuire adusă de acuzat acuzatorului.
 

reproș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reproche)

1. învinuire; mustrare.